Eric Butorac e un fost jucător de tenis american care s-a retras în 2016. El a jucat în principal în competițiile de dublu, iar acum este una dintre cele mai importante figuri din organigrama US Open – Pro Tennis Operations and Player Relations pentru cel mai tare turneu din țara natală.
Americanul a câștigat 18 titluri ATP în carieră și și-a trecut în cont prezența într-o finală de Grand Slam. Totul părea însă doar o utopie în urmă cu două decenii.
LA 20 DE ANI, BUTORAC NU AVEA VREUN MECI DISPUTAT ÎN CIRCUITUL ATP
Eric a jucat tenis la nivel de College, în Minnesota, la prea puțin cunoscutul institut „Gustavus Adolphus”. El s-a făcut rapid remarcat printre cei din colegiul său, însă asta nu însemna nimic. Până să ajungă să reușească ceva, măcar la nivel național, era drum lung.
Povestea impresionantă a lui Butorac începe în 2001, când a fost prezent la Australian Open alături de câțiva dintre colegii de la Gustavus Adolphus: „Eric, eu sunt sigur că vei juca și tu aici într-o bună zi!”, i-a spus unul dintre cei din grup. Butorac a zâmbit, iar apoi a dat din cap a neîncredere. Era destul de greu de imaginat pentru un jucător de 20 de ani, care nu evoluase nici măcar o dată într-un turneu ATP, că va ajunge la o întrecere atât de mare precum Australian Open.
După ce și-a trecut în cont titlurile de simplu și de dublu în NCAA, Eric și-a făcut o promisiune: “Voi încerca să dau totul pentru a deveni un jucător profesionist”. El a aflat despre campionatul de tenis din Franța, o întrecere care aduna jucători din toate colțurile lumii. Cu bani puțini, Butorac a plecat la drum. Și-a promis că nu se va întoarce în State decât în ziua când va simți că nu mai are de dat nimic tenisului.
Piedicile au fost dese: se alimenta necorespunzător deoarece nu îi ajungeau banii. De cele mai multe ori mânca paste cu ketchup și sare. În unele nopți dormea în mașină sau îi ruga pe organizatorii turneelor să îl lase să doarmă pe canapea în lobby. Într-o zi a reușit să învingă un adversar mult mai bine cotat, iar acesta i-a spus la final: „Ai avut noroc. Noaptea trecută m-a trezit alarma de incendiu de la hotel și nu am putut să fiu odihnit pentru meci.” Răspunsul lui Butorac l-a lăsat însă fără replică: „Tu măcar ai fost la hotel, eu am dormit pe bancă în parc.”
Cu pași mici, americanul a devenit tot mai bun, a ajuns să domine competiția din Franța și să primească wild card-uri la întrecerile de nivel ITF. Apoi a făcut pasul spre Challenger și, în fine, ATP. „Una dintre cele mai fericite zile din viața mea a fost când am câștigat primul punct ATP. Eram pe locul 1461 și eram fericit. Unii erau supărați că au ieșit din prima sută, dar eu eram în al nouălea cer pentru că eram între primii 1500.”
ÎMPLINIREA DEPLINĂ: FINALA DE LA AUSTRALIAN OPEN
În 2006, Butorac a jucat prima finală ATP, iar în 2007 și-a trecut în cont primul titlu alături de Jamie Murray, fratele lui Andy. Au fost în total 18 trofee, câteva dintre ele cu Jean-Julien Rojer, actualul partener al lui Horia Tecău.
Momentul cel mai important din cariera lui Butorac a venit în 2014. La 13 ani după ce fusese prezent la Australian Open alături de colegii de la Gustavus Adolphus din Minnesota, Eric juca finala de la Melbourne. Partenerul lui a fost sud-africanul Raven Klaasen, cei doi au fost învinși în ultimul act de perechea Lindstedt/Kubot.
Într-un interviu oferit în momentul retragerii din tenis, Butorac și-a explicat filosofia: “Dacă îți vei seta țeluri mici, obiective pentru fiecare zi în parte, vei avea mai multe zile fericite. Acele zile fericite, una câte una, vor însuma o viață împlinită (…) „Dream small because you might win big”.
Te-ar putea interesa și:
“Martina, acum poți reveni acasă!”. Sau cum tenisul poate bate orice barieră politică
